ACATIST PENTRU CEI ADORMIŢI
După
obişnuitul început, se zic:
CONDACELE
şi ICOASELE:
Condacul 1
Cela ce cu iconomia Ta cea nepătrunsă ai pregătit pacea spre binele cel veşnic,
hotărând tuturor vremea şi felul sfârşitului, iartă, Doamne păcatele celor din
veac adormiţi, primeşte-i în locaşul luminii şi bucuriei şi le deschide braţele
părinteşti.
Auzi-ne, Milostive, pe noi, cei ce le facem pomenirea şi strigăm: Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
Icosul
1
Pe Adam cel căzut şi pe tot neamul izbăvindu-l de pierzarea cea veşnica, ai
trimis în lume, Doamne, pe Fiul Tău, răsarindu-ne viaţa veşnica prin Crucea şi
Învierea Lui, spre mila Ta nădajduim, asteptăm Împărăţia cea nestricăcioasă, a
slavei, cerem împărtăşirea la Domnul celor adormiţi şi ne rugam:
Tatăl
nostru, fă ca să uite ei toate scârbele şi întristările pământeşti,
Tatăl
nostru, veseleşte sufletele celor chinuiţi în valurile vieţii,
Tatăl
nostru, mângâie pe ei la sânul Tău, precum îşi mângâie mama copiii,
Tatăl
nostru, graieşte lor: "Păcatele vi s-au iertat!"
Tatăl
nostru, primeşte-i în limanul cel fericit şi liniştit,
Tatăl
nostru, deschide-le cămările îngerile şi sfinţilor,
Tatăl
nostru, pe părinţii şi fraţii noştri cei adormiţi învredniceşte-i veşnicelor Tale
bunătăţi,
Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
Condacul
al 2-lea
Cuviosul Macarie fiind luminat de strălucirea Celui Preaînalt, a auzit glas de
la un popă idolesc: "Când vă rugaţi voi, creştinii, pentru cei ce se chinuiesc
în iad, au bucurie şi păgânii". Este minunată puterea rugăciunilor
creştineşti. Cele de dedesubt prin aceasta se luminează, împreuna cu cei
credincioşi când cântăm pentru toată lumea: Aliluia!
Icosul
al 2-lea
Ne aducem aminte de cuvântul lui Isaac Sirul, care spune: "Inima care
iubeşte pe oameni şi dobitoace, se roagă întotdeauna cu lacrimi şi pentru ca
toată zidirea să se curăţească", deci şi noi cu îndraznire cerem de la
Dumnezeu ajutor celor din veac adormiţi, strigând unele ca acestea:
Tatăl
nostru, uşurează întristarea părinţilor pentru pierderea fiilor,
Tatăl
nostru, cei ce nu te-au cunoscut pe pământ, să te cunoasca măcar în cer,
Tatăl
nostru, miluieşte pe toţi cei ce au fost îngropaţi fără rugăciuni,
Tatăl
nostru, primeşte în locaşurile Tale pe cei ce au murit năprasnic de scârbe sau de
bucurie,
Tatăl
nostru, tuturor celor ce mor, trimite-le pacea şi odihna Sfinţilor,
Tatăl
nostru, pentru rugăciunile celor ce au pătimit fără vină, iartă pe cei păcătoşi,
Tatăl
nostru, celor adormiţi uşurează-le întristarea cu nădejdea întâlnirii în Sionul
cel ceresc,
Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
Condacul
al 3-lea
Vinovaţi suntem de necazurile lumii şi de suferinţele făpturilor necuvântătoare
şi de suferinţele nevinovaţilor copii, fiindcă în căderea omului s-a distrus
fericirea şi frumuseţea făpturii.
Tu, Cel mare dintre suferinzii cei nevinovaţi, Tu singur ai puterea a ierta
tuturor, deci iartă şi întoarce lumii fericirea cea de demult ca şi cei morţi
şi cei vii să afle pacea strigând: Aliluia!
Icosul
al 3-lea
Lumină lină, Răscumpărătorul tuturor, auzind de oftarea Ta pe cruce pentru
vrăjmaşii Tăi: "Părinte, iartă-le păcatul!" deci în numele iertării
tuturor alor Tale, îndrăznim şi noi a ne ruga Tatălui pentru veşnica odihnă a
vrăjmaşilor Tăi şi ai noştri.
Tatăl
nostru, iartă celor ce au vărsat sânge nevinovat,
Tatăl
nostru, celor ce şi-au făcut bunăstarea lor pe lacrimile aproapelui,
Tatăl
nostru, nu judeca pe cei ce ne-au obijduit pe noi cu clevetire şi cu nedreptate,
Tatăl
nostru, răsplăteşte cu milă pe toţi cei obijduiţi de noi,
Tatăl
nostru, fă ca această rugăciune pentru ei, să fie primită drept taină împăcării,
Tatăl
nostru, rupe zapisul păcatelor părinţilor şi fraţilor noştri răposaţi,
Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
Condacul
al 4-lea
Mântuieşte, Doamne, pe cei ce s-au sfârşit în suferinţe grele prin ucideri,
îngropaţi de vii, mistuiţi de grindină, de ger sau din cădere de la înălţime;
deci pentru întristarea sfârşitului lor, dăruieşte bucuria Ta cea nesfârşită şi
veşnică, ca să binecuvânteze vremea lor de suferinţă ca timp al răscumpărării
lor, cântând: Aliluia!
Icosul
al 4-lea
Dăruişte, Doamne, tuturor cărora le-ai luat viaţa din fragedă tinereţe, tuturor
cărora le-ai dat cununa cu spini, tuturor celor ce nu au cunoscut fericirea
pământească, Mila Ta cea nesfârşită. Tu le vei răsplăti cu razele iubirii Tale
nesfârşite dincolo de mormânt, iar noi strigăm aşa:
Tatăl
nostru, răsplăteşte celor ce au murit sub sacinile grele ale ostenelilor,
Tatăl
nostru, primeşte în cămările Raiului pe adormiţii prunci şi pe fecioare,
Tatăl
nostru, învredniceşte-i veseliei la Cina Fiului Tău,
Tatăl
nostru, odihneşte-i pe cei singuratici, orfani şi străini pentru care nu are cine
să se roage,
Tatăl
nostru, să se stingă păcatele lor de razele calde ale atotiertării Tale,
Tatăl
nostru, dăruieşte robilor Tăi mai înainte preaslăviţi părinţi şi fraţi ai noştri
haina alba a biruinţei,
Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
Condacul
al 5-lea
Ai dăruit, Doamne, neamului omenesc moartea, ca cel de pe urma mijloc de
înţelegere şi de pocăinţă; la groaznica judecată se descoperă deşertăciunile
pământeşti; pornirile trupeşti se liniştesc, mintea cea semeaţă se smereşte,
dreptatea cea veşnică se dscoperă, deci şi păcătoşii cei îndărătnici în
credinţă când sunt pe patul de moarte, mărturisesc cum că este Dumnezeu. Pentru
aceea ei veşnic cer îndurarea Ta strigând: Aliluia!
Icosul
al 5-lea
Părinte a toată îndurarea, Tu luminezi ziua cu soarele, Tu îndulceşti pământul
cu roade, Tu veseleşti lumea cu frumuseţea, precum pe prieteni aşa şi pe
vrăjmaşii Tăi; noi credem că şi dincolo de mormânt, în veşnicie, îndurarea Ta
este nesfârşită miluind chiar şi pe păcătoşii cei cu totul lepădaţi, de aceea
aşa ne rugăm:
Tatăl
nostru, ne întristăm pentru hulitorii de sfinţenie şi pentru fărădelegile lor,
Tatăl
nostru, fă să fie şi asupra lor, voia Ta cea de mântuire,
Tatăl
nostru, fie-ţi mila de cei răniţi cu necredinţa cea pierzătoare,
Tatăl
nostru, iartă-i pe cei ce s-au sfârşit fără pocăinţă,
Tatăl
nostru, mântuieşte pe cei ce s-au pierdut în păcate grele şi întunecate,
Tatăl
nostru, fă ca să se stingă flacăra necredinţei în marea Bunătăţii Tale,
Tatăl
nostru, Biruitorul iadului, izbăveşte de osândirea în iad pe părinţii şi pe
fraţii noştri, cei mutaţi din lume,
Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
Condacul
al-6-lea
Este grozav întunericul depărtat de Dumnezeu, chinuit de conştiinţă şi de
scrâşnirea dinţilor, de focul cel nestins şi de viermele cel neadormit; eu
tremur gândind că aceea va fi şi soarta mea, deci, eu pentru mine însumi mă rog
şi pentru cei ce sufăr în iad, ca să se pogoare pese ei rouă cu racoreală
cântând cântare lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul
al-6-lea
Unde era să răsară lumina Ta, Hristoase Dumnezeule, dacă nu peste cei ce şedeau
în întuneric şi în umbra morţii?! De aceea Te şi pomenesc sufletele cele din
iad, pogoară-Te dar din nou între cele mai de jos ale pământului şi scoate
întru bucurie pe cei ce s-au despărţit de Tine cu păcatele, însă de Tine nu
s-au depărtat. Deci, în numele Fiului şi al Duhului Sfânt, ne rugăm Tatalui:
Tatăl
nostru, fiii Tăi se chinuiesc, deci miluieşte-i,
Tatăl
nostru, grele le sunt păcatele lor, ci îndurarea Ta este mare,
Tatăl
nostru, Tu ai trimis pe Fiul Tău ca să mântuiască pe cei păcătoşi,
Tatăl
nostru, cercetează necazul cel amar al sufletelor care s-au departat de la Tine,
Tatăl
nostru, miluieşte pe cei ce au prigonit adevărul din neştiinţă,
Tatăl
nostru, iubirea Ta să le fie nu foc, ci răcoreală în rai,
Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
Condacul
al-7-lea
Voind, Doamne, să dai mână de ajutor acelor morţi, le-ai îngăduit ca în vis să
se arate şi prin vedenii, celor vii, ca pomenind cu dragoste pe cei adormiţi să
facă în amintirea lor fapte bune şi nevoindu-se cu credinţă să strige cu
dragoste: Aliluia!
Icosul
al-7-lea
Biserica lui Hristos înalţă rugăciuni pentru cei adormiţi în toată lumea în
fiecare zi, la orice ceas, în tot pământul. Păcatele lumii se curăţesc cu
sângele cel curăţitor al Mielului lui Dumnezeu. Sufletele celor adormiţi se
ridică din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, cu puterea rugăciunilor de
la altarul Domnului:
Tatăl
nostru, fie mijlocitoare Biserica pentru cei morţi să le faca scară către cer,
Tatăl
nostru, îndură-Te de ei pentru solirea Preasfintei Fecioare şi a tuturor
sfinţilor,
Tatăl
nostru, curăţeşte-i pe cei pentru care credincioşii strigă către Tine ziua şi
noaptea,
Tatăl
nostru, pentru nerăutatea pruncilor, iartă pe părinţii lor,
Tatăl
nostru, pentru lacrimile maicilor, răscumpără păcatele fiilor,
Tatăl
nostru, primeşte milosteniile şi rugăciunile noastre ca împlinire la faptele lor
bune,
Tatăl
nostru, să fie sângele Fiului Tău, izvor de viaţă pentru aceia cărora le facem
pomenirea,
Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
Condacul
al-8-lea
Lumea întreagă se înfăţişează ca un sfânt mormânt obştesc. Pretutindeni se
găseşte praful fraţilor şi al părinţilor noştri, zidiţi după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu, rudenii ale noastre în Adam. Tu singur eşti Acela ce
fără îndoială ne-ai iubit pe noi. Iartă pe toţi cei ce au murit de la început
şi pâna acum, ca să cânte ei iubirii Tale de oameni. Aliluia!
Icosul
al-8-lea
Vine ziua vaiului ca un foc arzător, ziua cea mare şi înfricoşată a Judecăţii
cea de pe urmă, se vor descoperi cele ascunse ale oamenilor şi se va deschide
Cartea Cunoştinţei. Împăcaţi-vă cu Dumnezeu, strigă Pavel Apostolul, mai
înainte de acea zi: Doamne ajută-ne, şi cu lacrimile celor vii, împlineşte
neajunsurile celor morţi.
Tatăl
nostru, în ceasul Judecăţii, învredniceşte-i pe ei şi pe noi de mila cea
aducătoare de bucurie,
Tatăl
nostru, încununează cu slavă pe cei ce au suferit munci pentru tine şi pentru
aproapele,
Tatăl
nostru, daruieşte adevărul Tău celor curăţiţi prin necazul lumii acesteia
pământeşti,
Tatăl
nostru, Cela ce ştii numele tuturor, primeşte-i pe cei ce s-au mântuit în cinul
călugăresc şi cel mirenesc,
Tatăl
nostru, primeşte pe păstorii cei cucernici împreună cu fiii lor cei duhovniceşti,
Tatăl
nostru, să întâmpine robii Tăi pe Mirele Hristos cu făclii aprinse,
Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
Condacul
al-9-lea
Binecuvântaţi, iar nu pierdeţi timpul care repede trece, fiecare ceas, fiecare
clipă ne apropie tot mai mult de mormânt; noua albire a părului, slăbirea
puterii sunt vestitoare de lumea cea viitoare, sunt martorii stricăciunii
pământeşti; ne vestesc că totul trece pe alături şi se apropie fericirea cea
veşnică unde nu sunt nici lacrimi, nici suspine, ci numai cântare de biruinţă:
Aliluia!
Icosul
al-9-lea
După cum toamna copacii se despoaie de frunze, aşa şi viaţa noastră merge spre
cădere, cu fiecare an, cu fiecare lună, floarea tinereţii se vestejeşte, lumina
bucuriilor se stinge, batrâneţea cea grea se apropie, prietenii mor, cei de
aproape se depărtează. Voi, cei ce eraţi cândva tineri, plini de bucurie şi de
fericire, unde sunteţi acum? Mormintele voastre zac fără glas, dar sufletele
lor, sunt în Mâna Ta, Doamne:
Tatăl
nostru, privirea şi îngrijirea din lumea cea de dincolo de mormânt ne cheamă la
rugăciune,
Tatăl
nostru, luminează cu soare frumos şi încălzeşte locaşurile celor morţi,
Tatăl
nostru, să se şteargă pentru totdeauna vremea despărţirii,
Tatăl
nostru, învredniceşte-ne de bucuria întâlnirii cu ei în ceruri,
Tatăl
nostru, fă ca noi să fim una cu tine,
Tatăl
nostru, întoarce celor răposaţi curăţia pruncilor şi bunătatea de suflet al celor
tineri,
Tatăl
nostru, fă ca să fie viaţa lor cea veşnică luminată sărbătoare a Paştilor,
Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
Condacul
al 10-lea
La mormintele rudeniilor noastre ne curg lacrimi ca picăturile de ploaie şi cu
nădejde ne rugăm: "Adevereşte-ne, Doamne, cum că i-ai iertat pe toţi,
spune-le cum că îi primeşti în locaşurile bucuriei, descoperă în taina
sufletului nostru ca să cântăm": Aliluia!
Icosul
al 10-lea
Îmi îndrept privirea în depărtare pe calea vieţii trecute şi văd o mulţime din
cei care au răposat din prima zi şi până acum, binefăcători ai mei, şi cu
îndatorită dragoste strig unele ca acestea:
Tatăl
nostru, miluieşte pe toţi cei ce mi-au dorit şi mi-au facut mie bine,
Tatăl
nostru, învredniceşte-i măririi Tale, pe părinţi şi pe fraţii noştri şi pe cei de
aproape,
Tatăl
nostru, mântuieşte pe cei ce mi-au binevestit mie cuvântul Tău,
Tatăl
nostru, preamăreşte în faţa îngerilor pe cei ce m-au învăţat să Te iubesc,
Tatăl
nostru, dăruieşte bucurie celor ce m-au povăţuit cu presupunerea vieţii lor
sfinte,
Tatăl
nostru, îndulceşte cu tainica mană pe cei ce m-au ajutat în zile grele.
Tatăl
nostru, Împărăţia Ta sfârşit nu are, fă ca să intre cei adormiţi întru bucuria
Ta,
Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
Condacul
al 11-lea
Unde-ţi este moarte boldul? Unde-ţi este întunecarea şi frica cea mai dinainte,
căci de acum înainte tu eşti dorita, tu ne împreunezi nedespărţit cu Dumnezeu:
tu eşti o mare odihnă, tu eşti o mare zi de sâmbătă. Apostolul striga:
"Doresc să mor, ca să fiu împreuna cu Hristos!"; drept aceea privind
la moarte ca la o minunată aşteptare şi viaţă strigăm: Aliluia!
Icosul
al 11-lea
Învia-vor morţii şi se vor scula din morminte şi se vor bucura cei de pe
pământ, fiindcă atunci se vor scula trupurile duhovniceşti preamărite,
nestricăcioase, luminate, oase uscate auzind cuvântul Domnului:
"Îmbracaţi-vă cu vine, acoperiţi-vă cu piele, sculaţi-vă din cărunteţea
vremurilor trecute, căci sunteţi răscumpăraţi cu Sângele Fiului lui Dumnezeu;
prin moartea Lui sunteţi înviaţi, a venit peste voi lumina Învierii".
Tatăl
nostru, descoperă-le acum în tot adâncul săvârşirilor Tale,
Tatăl
nostru, Tu le-ai descoperit lumina soarelui şi luna cea liniştită,
Tatăl
nostru, fă să vadă şi slava îngerilor care sunt pară de foc,
Tatăl
nostru, Tu m-ai îndulcit cu frumuseţea răsăritului şi a apusului de soare, deci
să vadă şi ei lumina veşnicei Tale Dumnezeiri,
Tatăl
nostru, tot sufletul să fie luminat ca steaua dimineţii şi luceafărul zorilor,
Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
Condacul
al 12-lea
Carnea şi sângele nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Câtă vreme petrecem în
trup suntem despărţiţi de Hristos. Dacă nu murim nu putem învia pentru
veşnicie, căci se cade ca stricăcios trupul acesta, să se îmbrace în
nestricăciune şi muritorul acesta să se lumineze cu nemurirea, ca astfel în
lumina zilei celei neînserate să cânte neîncetat: Aliluia!
Icosul
al 12-lea
Aşteptăm bucuria întâlnirii cu Domnul, aşteptăm razele luminoase ale Învierii,
aşteptăm scularea din morminte a celor apropiaţi ai noştri şi îmbrăcarea celor
morţi cu slava vie; prin preschimbarea întregii făpturi, vom striga Ziditorului
unele ca acestea:
Tatăl
nostru, Tu ai zidit lumea spre biruinţa bucuriei şi binelui,
Tatăl
nostru, ridică-ne pe noi din adâncul păcatului la sfinţenie,
Tatăl
nostru, dăruieşte celor răposaţi ca să împărăţească peste făpturile în cinste,
Tatăl
nostru, fă ca să le fie lor Hristos Domnul, lumină pururea aprinsă,
Tatăl
nostru, da-ne şi nouă ca împreună cu ei să prăznuim Paştile nestricăciunii,
Tatăl
nostru, nu te despărţi de robii Tăi pâna la sfârşit,
Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
Condacul
al 13-lea
O! Preaîndurate Părinte, cela ce eşti fără de început şi voieşti ca toţi să se
mântuiască, Cel ce ai trimis la cei pierduţi pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru şi
ai turnat peste ei, Duhul cel de viaţă dătător, miluieşte, iartă şi mântuieşte
pe rudeniile noastre şi pe toţi cei din veac adormiţi, cu solirile lor,
cercetează-ne pe noi ca împreună cu ei să cântăm Ţie, Mântuitorului şi
Dumnezeului nostru, cântarea: Aliluia! (acest
condac se zice de trei ori)
Apoi
iarăşi se zice Icosul întâi
Pe Adam cel căzut şi pe tot neamul izbăvindu-l de pierzarea cea veşnica, ai
trimis în lume, Doamne, pe Fiul Tău, răsarindu-ne viaţa veşnica prin Crucea şi
Învierea Lui, spre mila Ta nădajduim, asteptăm Împărăţia cea nestricăcioasă, a
slavei, cerem împărtăşirea la Domnul celor adormiţi şi ne rugam:
Tatăl
nostru, fă ca să uite ei toate scârbele şi întristările pământeşti,
Tatăl
nostru, veseleşte sufletele celor chinuiţi în valurile vieţii,
Tatăl
nostru, mângâie pe ei la sânul Tău, precum îşi mângâie mama copiii,
Tatăl
nostru, graieşte lor: "Păcatele vi s-au iertat!"
Tatăl
nostru, primeşte-i în limanul cel fericit şi liniştit,
Tatăl
nostru, deschide-le cămările îngerile şi sfinţilor,
Tatăl
nostru, pe părinţii şi fraţii noştri cei adormiţi învredniceşte-i veşnicelor Tale
bunătăţi,
Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
Şi Condacul
întâi
Cela ce cu iconomia Ta cea nepătrunsă ai pregătit pacea spre binele cel veşnic,
hotărând tuturor vremea şi felul sfârşitului, iartă, Doamne păcatele celor din
veac adormiţi, primeşte-i în locaşul luminii şi bucuriei şi le deschide braţele
părinteşti.
Auzi-ne, Milostive, pe noi, cei ce le facem pomenirea şi strigăm: Tatăl
nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi!
După
aceasta se zice această:
RUGĂCIUNE
CĂTRE MAICA DOMNULUI
O, Preasfântă
Doamnă, de Dumnezeu Născătoare, către tine, preacurată, năzuim.
Tu eşti cetatea tare şi mijlocitoare şi
acoperământul tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă şi nădejde. Ceea ce
eşti binecuvântată, te rugăm, ascultă rugăciunea nevrednicilor robilor tăi şi
soleşte întotdeauna pentru adormiţii robii tăi. Tu pururea mijloceşte pentru
cei ce te cinstesc pe tine cu dreaptă credinţă şi care aleargă sub
acoperământul tău şi se roagă cu credinţă pentru cei bolnavi, năpăstuiţi şi
întristaţi, însă mijlocirea ta şi rugăciunea ne este şi mai trebuincioasă după
moartea noastră.
După Dumnezeu la tine avem nădejde tare, căci
nimeni din cei ce se roagă ţie nu iese de la tine fără ajutor, decât cu
bucurie, mângâiere şi îndulcire. Preasfântă Doamnă, Născătoare de Dumnezeu,
roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să dăruiască celor adormiţi iertare şi
lăsarea păcatelor.
Roagă-te, Născătoare de Dumnezeu, căci mult poate
rugăciunea Maicii spre bunăvoirea Stăpânului, fiindcă Domnul primeşte de la
tine tot cuvântul despre iertare.
Deci, şi tu, primeşte ale noastre rugăciuni ce le
aducem ţie, Preasfântă Fecioară, din toată inima şi din tot sufletul nostru
pentru sufletele adormiţilor robilor tăi.
Te rugăm Stăpână, să le ajuti cu îndrăznirea cea
de Maică ce o ai către Domnul, ceea ce eşti plină de dar, ajută-le să se
îndrepteze înaintea Celui ce şade pe tronul Slavei, ca să nu fie ruşinaţi în
faţa îngerilor şi a tuturor Sfinţilor, în faţa lumii cea de sus şi a celor de
jos.
O, Preasfântă Doamnă, Împărăteasă şi Stăpână, tu
eşti podul care duci la cer pe cei de pe pământ.
Tu eşti deschiderea uşilor Raiului şi ţie slavă
îţi înălţăm şi Tatălui şi Dumnezeului nostru în vecii vecilor: Amin! Milostiv
fii, Doamne, cu mine păcătosul!
RUGĂCIUNE
PENTRU O MOARTE BUNĂ
Doamne Iisuse
Hristoase, Dumnezeul îndurării, îngenunchez înaintea Ta, cu inimă înfrântă şi
zdrobită; ţie îţi încredinţez ceasul cel din urmă al vieţii mele şi ceea ce
urmează după aceea.
Când picioarele mele slăbite vor face să înţeleg
că această corabie a vieţii mele se apropie de ţinta călătoriei, Doamne Iisuse
Hristoase, ai milă de mine!
Când ochii mei slăbiţi şi tulburaţi de apropierea
morţii, vor privi stăruitor către Tine, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de
mine!
Când mâinile mele tremurânde şi amorţite, nu vor
mai putea ţine bine crucea Ta, şi fără voia mea o voi lăsa să cadă peste patul
durerii mele, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când urechile mele nu vor mai auzi vorbele
oamenilor, ca să asculte glasul Tău care va rosti judecata de care va depinde
soarta mea, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când gândurile mele vor fi întunecate de frica
morţii, când sufletul meu se va lupta cu duhul întunericului care vrea să-mi
acopere ochii inimii pentru a pierde îndurarea Ta şi astfel să mă arunce în
chinurile deznădejdii, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când inima mea obosită abia va mai bate, luptându-se
cu vrăjmaşii mântuirii mele, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când voi varsa lacrimile cele din urmă, semn al
nimicniciei mele, primeşte-le ca o jertfă de pocăinţă, şi în clipele acelea,
Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când cei din jurul meu, simţind sfârşitul vieţii
mele Te vor chema în ajutor pentru mine, Doamne Iisuse Hristoase ai milă de
mine!
Când sufletul meu îşi va lua rămas bun de la
lumea aceasta şi va lăsa trupul meu fără de viaţă primeşte întoarcerea fiinţei
mele la Tine ca o jertfă ce ţi se cuvine: Doamne, Iisuse Hristoase ai milă de
mine!
Când, în sfârşit, sufletul meu se va înfăţişa
înaintea Ta şi va vedea pentru prima dată strălucirea negrăită a Dumnezeirii
tale, nu-l îndepărta de la Faţa Ta; binevoieşte a mă primi în locaşurile Tale
cele cereşti ca în veci să-ţi cânt şi să Te slăvesc!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai
milă de mine! Amin!
.jpg)
